Se spune ca arheologii au descoperit in Egipt miere in mormantul faraonului Tutankhamon unde, substanta veche de peste 3300 de ani inca era comestibila.
In secolul VIII i.e.n. grecii nu aveau lucruri care in ziua de azi se gasesc din abundenta, cum ar fi rosiile, cartofii, vinetele, ardeii sau orezul. Chiar daca nu aveau aceste alimente, si grecii de atunci, ca si cei de azi, aveau pe masa paine, masline, peste, fructe de mare si carne si preparau dulciuri cu miere si nuci.
In jurul anului 1000 i.e.n. Atena avea cel mult 4.000 de locuitori si cerealele erau de baza, dar in multi ani recoltele erau compromise si lovea foametea. Consumau grau, orz, leguminoase (cum ar fi nautul si lintea) si legume precum praz, ceapa si varza, iar branza, vinul si maslinele nu erau din abundenta. Era consumat des terciul de orz (se punea apa sau lapte, dar se adauga ceapa si usturoi pentru ca gustul sa fie mai acceptabil).
Atena producea putina mancare, iar in perioadele de foamete oamenii consumau tot ce prindeau, inclusiv radacini si iarba, ghinda care de obicei era data la porci, dar si insecte (lacuste si cicade).
Colonizarea a inceput dupa anul 800 i.e.n. cand, datorita unei perioade de relativa stabilitate in Grecia populatia a crescut puternic, dar pamantul nu era suficient, astfel ca cetatile au trimis emigranti catre diverse teritorii, spre anul 750 i.e.n in Mediterana, iar dupa 700, in zona Marii Negre.
Grecii au infiintat incepand cu anul 675 i.e.n. peste 90 de colonii la Marea Neagra in cele mai diverse regiuni ale sale, din Turcia de azi pana in Romania si din Abhazia pana in Crimeea. Cele mai multe au fost infiintate de grecii din Milet si din Megara. ………Histria
Grecii aduceau vin, ulei de masline, ceramica fina, vase din metal, arme si podoabe si cumparau de la geti si de alte populatii locale grau, peste sarat, carne uscata, lana, piei, blanuri, miere, sare, lemn si aur, ori ii angajau ca mercenari.
Grecii au vazut mierea nu numai ca un aliment important, ci si ca un medicament pentru vindecare. Cartile de retete grecesti erau pline de dulciuri si prajituri facute din miere. Branzeturile au fost amestecate cu miere pentru a face prajituri cu branza, descrise de Euripide in secolul V i.e.n. ca fiind „cufundate cel mai bine in mierea bogata a albinelor de aur.”
Din pacate studiile de alimentatie propriu-zisa la Histria au cam lipsit, in prezent se incearca pe baza analizelor de izotopi de carbon si azot aplicate asupra defunctilor sa se dea seama ce consumau locuitorii histrieni din vechime. Prin urmare, raman mai degraba studiile privind ocupatiile economice sa desluseasca cate ceva in acest sens: se observa dar, pe baza informatiilor din inscriptii, precum si pe baza descoperirilor arheologice de oase, de seminte carbonizate, de rasnite s.a.m.d, ca pescuitul, cresterea animalelor si cultivarea cerealelor erau ocupatii foarte importante. Se adauga evident, importul de vin si ulei de masline din Grecia, caruia ii stau marturie numeroase amfore de Thasos, Chios, Lesbos, Sinope s.a.m.d.
Despre apicultura la Histria nu avem deocamdata dovezi directe. Totusi, se poate presupune ca productia in regiune era importanta, dat fiind ca Herodot scrie in Istorii, la V.10, in jurul anului 440 i.e.n.: „Tracii spun ca tinutul de dincolo de Istru e ocupat de albine si din cauza lor nu se poate patrunde mai departe. Cei care povestesc asa ceva, dupa parerea mea spun lucruri de necrezut. Caci se stie ca vietatile acestea indura greu frigul; iar eu sunt de parere ca tinuturile de sub constelatia Ursei nu pot fi locuite din cauza frigului.”, iar Polibiu, referindu-se la comertul prin Stramtori in jurul anului 220 i.e.n., mentioneaza la IV.38, intr-un citat celebru: „In privinta celor necesare vietii, tinuturile pontice ne dau vite si sclavi, in numar foarte mare si de o calitate marturisita de toti ca fiind excelenta. Dintre articolele de lux, ne procura din belsug miere, ceara, peste uscat. In schimb primesc din prisosul regiunilor noastre ulei si tot felul de vinuri. Cu grau facem un schimb reciproc. Uneori, la nevoie, ne dau ei, alteori, iau dansii de la noi”.
Si Strabon (69-19 i.Hr.), in Geografie, Cartea a VII-a, scrie amintind de traci: “Posidonius afirma ca luptatorii din Tracia sunt opriti de credinta lor sa manance carne de vita si aceasta este cauza pentru care ei nu se ating de carnea turmelor. Ei se hranesc cu miere, lapte si branza si duc o viata linistita si de aceea li se spune «theosefi» si «capnobati», adica cei ce ii adora pe zei si care nu se hranesc decat cu aer”. Deasemenea Claudius Aelianus, din Italia, de la Peneste (in jurul anului 200 i.Hr.), in Despre animale, Cartea a II-a, scrie si el: “Dintr-o anume scriere am aflat ca in Scitia exista albine si ca acestea nu se tem de frig. Iar scitii nu vand miere straina, ci doar miere produsa in tara lor, cu faguri cu tot”
Daca despre productia de miere de la Histria nu putem sa spunem cu certitudine ca exista stim cu siguranta ca aceasta trecea prin portul Histria asa cum o facea si in celelalte porturi de la sud de ea. Cautarea de alte dovezi si vestigii care sa dovedeasca continuitatea acestei nobile profesiuni, albinaritul. La Muzeul de arheologie din Constanta, (fosta colonie greceasca) se gaseste o amfora greceasca din secolele IV-III i.Hr., descoperita la Mangalia, vechiul Callatis. Forma acestui obiect, asemanatoare cu a multor alte exponate din aceeasi sala a muzeului, cu o capacitate de patru sau cinci litri, are o particularitate: o stampila pe una dintre torti, stampila dreptunghiulara, cu o inscriptie pe doua randuri, care atesta provenienta sa din Thasos. Pe randul de sus scrie clar numele Nicodemus, negustorul proprietar, iar pe cel de jos – Thasos, numele portului grecesc de la stramtoarea Dardanele. Intre cele doua inscrisuri apare ca simbol o albina. Pecetea are dimensiuni reduse (3,5/3 cm). Lamuritor vin V. Canarache, cu lucrarea sa Importul amforelor stampilate la Istria (Editura Academiei, Bucuresti, 1957), apoi Pecetile amforice de la Thasos de Antoine Anne-Marie Bon (Paris, 1957), un catalog englezesc cu reproduceri ale unor peceti asemanatoare, cu albine, realizate dupa 12 amfore sau fragmente de amfora descoperite in porturile grecesti Thasos, Chios, Sinope, Heraclion, Rodos, Heghespolis si Nauson, datand din secolele IV-III i.Hr.
La Abinesti, langa Mangalia (fostul Callatis), s-a gasit, de asemenea, o amfora (din anii 320-200 i.Hr.) cu o pecete circulara, cu o albina (la fel ca si celelalte albine de pe alte peceti, prezentand detalii morfologice exterioare extrem de riguroase) in jurul careia este scris numele Atenipu, probabil tot proprietar. De ce sa fi ales acesti proprietari albina ca simbol? Desigur, din doua motive: 1) albina le era foarte bine cunoscuta grecilor, ca si dacilor de pe litoralul Pontului Euxin, unde, desigur, se practica apicultura, si 2) comertul cu miere era sigur infloritor, amforele nefolosind la altceva decat la transportul mierii din teritoriile colonizate catre cele ale locuitorilor care se ocupau cu acest comert.
Poate intr-o zi se vor identifica si fragmente ceramice de stupi la Histria, caci grecii faceau stupii din lut, un exemplu elocvent se regaseste in aceasta fotografie din muzeul din Teba, Grecia (vasul mare din stanga).
